Celelalte cuvinte si jocuri inventate

„Eu nu ma pricep deloc la cuvinte. Eu sunt omul faptelor. Sunt multi oameni in lumea asta care „au cuvintele la ei”. Eu nu!” 😛

Cam asa vroiam sa incep eu mai demult sa scriu despre ce simte Dragos pentru David. Pentru ca Dragos nu scrie, iar eu scriu. Dar, intre timp mi-am dat seama ca mai bine povestesc ce simte David pentru Dragos. Iata:

De curand, Dragos a fost plecat intr-o delegatie de doua zile. David a dormit o noapte singur cu mami, iar spre dimineata, cand de-abia facuse ochi, cu o fata sifonata, David s-a trezit in capul oaselor strigand: „Tati, tatiiiiii….”. Iar seara, cand m-am intors acasa – dupa o zi luuunga la serviciu – prima intrebare pe care mi-a pus-o David a fost: „Tati? Tatiiii?….” Sa va mai povestesc cum se joaca impreuna si cum se tine David dupa tati peste tot? Il prefera si la puzzle-uri, si la trenulet, si la facut poduri din piesele lego, si la baie, si tot timpul. De obicei, David picta/colora cu mami. Se pare ca sunt mai inzestrata la desen decat altii (desi vacile mele seamana izbitor de mult cu bivolii, caii, bizonii). Ca sa intre in atmosfera, tati a cumparat niste forme cu animale sa ii redea astfel lui David, dupa bunul plac, orice vietate patrupeda si nu numai. Deci David mai nou intreaba „Pictaaam?” cu predilectie pe tati. (Nu stiu de ce au copii tendinta de a lungi ultimele silabe, mai ales atunci cand cer voie sa faca ceva… oare isi dau seama cat de scumpi sunt si ca nu poti sa le rezisti in felul acesta?!?).

Abia de curand l-am mai pacalit si eu, construindu-i un orasel-cetate din toate jucariile adunate de prin cutiile din casa. Multe piese lego insirate in linie dreapta reprezinta zidul puternic al cetatii. Poarta de la intrare, aflata intr-un echilibru fragil pe covor, e facuta din niste cuburi si o sina de tren. Doi ursi panda kung-fu (de prin menu-urile de la Mac’) pazesc aceasta poarta si mai joaca si fotbal din cand in cand cu o minge colorata si mica luata din aparatele cu fise de prin parc. Apoi, alte animale (mici si mari) – o intreaga gradina zoologica – isi impart teritoriul cetatii, fiecare avand alta responsabilitate. Din remorca unui camion de jucarie dezafectat, am pus la dispozitia supusilor din cetate, o rezerva de apa (asa am numit-o noi). Aceasta rezerva – esentiala si scumpa – e pazita la randul ei de catre un Shrek mic (de la un ou kinder). Ah, da… si mai avem si o omida (de cand era David foarte mic) – ea cara materiale de constructii pentru cetate. Se strica un zid sau apare o crapatura in poarta cetatii – sunam la telefonul de serviciu (un mic calculator de jucarii din pungile de pufuleti) si vine omida cu tot ce trebuie! In cea mai mare viteza, desigur! Mmmm, iar daca are David chef, atunci oferim supusilor si transport pe patru roti. Bagam pe poarta cetatii, toate masinutele din recuzita pana cand paralizeaza de tot circulatia in cetate, animalele incep sa se calce pe copite, iar masinutele sa se ciocneasca haotic. Atunci vine porunca: „Strangem, mami?!” si fara sa mai astepte raspunsul, potopul se abate asupra oraselului… Intre timp, a aflat si tati de oras, si ce credeti? „Tati, tatiii… facem orasul?” 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: