Suferinte de frate

Ok. Citesc o groaza de carti de parenting (de i-am ingrozit si pe altii!) si tot ma gasesc depasita, in tot felul de situatii cu copii. Uneori mi se pare imposibil sa ma impart senina intre plansul bebelusului (pe care trebuie sa il intampin prezenta si cu empatie  la 4 luni si crizele de furie ale baiatului mai mare (pe care trebuie sa le accept si sa il ajut sa isi descarce emotiile din spatelel lor) de 4 ani si 8 luni [apud Aletha].

Eu m-am decis sa mai fac un copil pentru ca puteam! Apoi am continuat cu logica beneficiilor pe care le aduce un frate in viata celuilalt. Eu am crescut singura la… bunici, intr-o familie pe cale de disparitie. Adica pe masura ce cresteam, oamenii din jurul meu plecau intr-un fel sau altul. Asadar mi-am promis o familie mare, vesela si tanara! Pana sa vina momentul familiei in viata mea, am cautat sa imi fac multi, multi prieteni. Mi-a lipsit constant cineva pe care sa ma pot baza suta la suta oricand. Cred ca un frate in viata cuiva poate sa indeplineasca rolul acesta pentru celalalt. Cam asa a aparut Raducu…

Dar ce simte Raducu? Are 4 luni si de la inceput a avut crize de plans destul de vehemente. Desigur explicatia colicilor a fost la indemana. Si l-am tratat pe rand, cu o multime de remedii. Crizele de plans continua insa si acum. Deci ce simte Raducu? Eu cred ca el este de multe ori supra-stimulat. Uneori e suficienta doar prezenta lui David (fratele de 4 ani si 8 luni) care iubeste taraboiul atunci cand se joaca si care se simte indreptatit sa il includa uneori si pe Radu prin: gadilat puternic pe burta sau pe gat, mangaieri apasate pe cap sau concerte sustinute personal la ce prinde prin casa (bete, perne, trompeta/pian de jucarie) destul de aproape de urechea bebelusului. Noi am incercat sa fim relaxati si sa il incurajam pe David in joaca lui cu Radu atata timp cat totul are loc in deplina siguranta pentru amandoi. Asta insa nu exclude stresul pe care cred ca il simte totusi Radu. De asemenea, suntem de multe ori pusi in tot felul de situatii sociale in care e nevoie sa mergem toti patru (serbarea de la gradinita a lui David, vizite pe la prietenii lui David, etc). Il port destul de mult pe Radu fie in wrap, fie in manduca, fie pur si simplu in brate. Muuult! Dar chiar si asa plansul apare invariabil o data pe zi – seara de obicei sau dimineata (in cazul in care a ratat seara). Si sigur nu e vorba despre durere de burta sau foame sau alte cauze fiziologice. Acum stiu cum sa fiu langa el: sa ma uit in ochii lui si sa ii soptesc ca il iubesc si ca e ok sa planga, sa se descarce. Dupa ce termina e perfect relaxat si pot sa imi fac treaba pentru ca fie doarme profund fie are chef de joaca. Cam asa e Radu!

Dar ce simte David? Are 4 ani si 8 luni iar cele 9 luni de sarcina ale mele cu Radu nu cred ca au fost suficiente ca sa il pregateasca pentru ce a venit. Sunt prea multi oameni (dintre cunoscuti) care atunci cand suntem toti au aceeasi reactie: „Vaaai, ce bebelus draguuut! catre mine, uitandu-se la Radu; iar trecand la David cu una din intrebarile: „Iti place de bebelus? Cum e sa ai un frate asa dragut? Ai grija de fratiorul tau?” (de parca David nu mai exista decat in relatie si raportat la Radu). Cred ca David ar aprecia mai mult sa auda de la prietenii/cunostintele noastre remarci de genul: „Ce dragalas e Radu! Vad ca ai o familie frumoasa aici, David! Tu ce mai faci?”. De fapt, David nu se astepta ca Radu sa ii cucereasca lumea in asa mare masura! Si cred ca se simte putin pacalit si furios din cauza asta. Raducu i-a cucerit inclusiv prietenii! Avem cativa prieteni cu care ne intalnim mai des si ne vizitam, cu copii mai mari sau mai mici ca David. Asadar si copii sunt prieteni. Inainte de Radu cei de-o varsta se jucau intre ei, fara discutie. Dupa Radu, cativa dintre copii de 4-5 ani sunt mult mai doritori sa stea cu bebelusui, sa aiba grija de el, sa se joace si sa il pupe. Iar aici eu cred ca David se simte tradat si furios. De asemenea, am observat ca David incepe sa prefere pe cei care NU manifesta interes pentru Radu atunci cand ne vedem cu alti copii, indiferent daca acestia sunt mai mici sau de aceeasi varsta cu el. E un mecanism de aparare acolo… Apoi, de fiecare data cand alaptez pe Radu si suntem doar noi trei acasa, cere automat desene sau jocuri pe calculator. E forma prin care isi inabusa el resentimentele, tristetea ca bebelusul are o asa legatura cu mami – o legatura pe care el a pierdut-o. Asadar e „tiparul lui de control” dupa cum il descrie Aletha. 

Mai greu de suportat sunt insa crizele de furie ale lui David. A redevenit agresiv atunci cand e furios. Agresivitatea fata de Dragos e ceva mai redusa pentru ca ei se joaca mai mult impreuna iar eu stau mai mult cu Radu asadar ajung „tapul ispasitor” mai des. Incerc sa stau langa el in momentele de criza, sa ii arat ca accept toate emotiile lui asa cum sunt si ma straduiesc – dupa ce trece criza – sa ii dau cuvinte pentru ce a simtit ca sa proceseze totul si eventual, sa ii ofer alternative la lovituri. Ma straduiesc mult sa ajung cu David la plans si ajungem greu acolo. Poate si din cauza asta sunt asa vehemente crizele lui… Ma gandesc uneori ca mi-ar fi placut sa fie David un copil care sa se descarce mai des, in doze mici de plans… as fi suportat mai usor…

Pe de alta parte, mi-am dat seama ca daca eu sau Dragos ajungem sa ne pierdem rabdarea si sa il vedem prea des pe David ca pe un „baiat rau” (in lumina ultimelor „furii”) asa o sa ajunga sa il vada toti cei din jurul nostru. Noi suntem oglinda in care copii nostri isi reflecta imaginea de sine! E foarte important cum ii facem noi pe ei sa se simta in fiecare clipa a vietii lor. Iar copii au nevoie de iubire si de confirmarea iubirii MAI ALES atunci cand sunt cel mai putin „iubibili” (o varianta aproximativa la ce zice Alfie).

Deci cum fac eu sa imi pastrez calmul si disponibilitatea afectiva astfel incat sa pot fiu langa amandoi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: