Inspiratie

martie 23, 2012

Azi am avut o zi buna la locul de munca (sic!)! Surfand linistita pe Facebook am dat peste http://www.ta-su.blogspot.com/ si el m-a inspirat sa reiau scrisul despre David. Asa ca hai sa facem cat mai publica viata copilului nostru! 🙂

Dar sa incep intai cu regretele ca n-am mai scris demult si asa am pierdut momente haioase, nervoase sau soioase din viata lui David – a caror savoare, memoria „m-a ajutat” sa o uit deja. Mai stiu doar ca au existat, undeva in coltul mintii mele.

Si sa continui cu promisiunile! Da, dom’le! De-acum incolo o sa public mai des, nu mai las eu sa treaca momentul, asa, nemarcat undeva pe internet, pe un blog sau pe o pagina de facebook undeva!…

Cred ca ramasesem cu istoria lui David pe undeva pe la „Regele Leu”. Acum are la activ mai multe desene parcurse pe foaie (adica citite de tati) din colectia Disney dintre care s-au distins cu adevarat: „Doamna si Vagabondul”, „Bambi”, „Compania Monstrilor”… fiecare avand o durata de viata de aproximativ de o luna de zile. Cu aceasta ocazie va recomand sa cititi cat mai mult copiilor de la varste cat mai fragede! Este un lucru minunat care cred ca il determina pe copil sa iubeasca povestile scrise si care ajuta si parintii daca fac din asta un ritual inainte de somn (fie ca e somnul de pranz sau cel de noapte).

Cred ca a trecut si un Craciun peste noi de cand nu am mai scris. Am avut la gradinta si a doua serbare din viata lui David, serbare la care a participat partial: a fost singurul din cei de varsta lui care si-a zis (sau mai degraba, si-a soptit) poezia si care a mai stat pe langa cei mari la dansuri si la cantecele. Noi am fost incantati si emotionati. Mos Craciun a venit pentru David in vreo trei locuri diferite iar el s-a bucurat de fiecare data si crede cu tarie ca Mosul e bun, e rosu si aduce cadouri copiilor cuminti – iar el e foaarte cuminte!!! 😉 Mai ales ca David a inceput sa zica poezii, sa numere in engleza si sa cante alfabetul si in romaneste si in engleza sau cantecul cu elefanti: „Un elefant se legana…” in functie de starea pe care o are…

Intre timp, am depasit anotimpul foarte rece cu nameti impresionanti, cu greve si mitting-uri de strada, si plin de viroze de sezon. Iar acum scoatem indrazneti capul la soare ca stim sa suflam nasul si nu ne mai sperie orice mica raceala. S-a terminat cu statul in casa si joaca de-a masinile sau de-a v-ati ascunselea de dupa perdele – e timpul pentru parc! De-abia astept seara sa alerg in parc cu David. Inchipuie deja roluri pentru noi: „Mami, tu esti Chick, eu sunt Fulger Mcqueen si tati e Flo!” (ptr necunoscatori: personajele sunt din desenul animat „Masini”). Intodeauna Fulger castiga, desigur!

Vizitele de pe la prieteni din timpul iernii isi muta acum locatia in parc; incep terasele sa se deschida asa ca sper sa ne mai vedem si cu prietenii fara copii. Sper de asemenea ca speranta mea sa fie in concordanta si cu dorinta lor… 😀

Reclame

David a crescut

iulie 19, 2011

David a crescut. De cand l-am dus la gradinita a inceput sa vorbeasca. Primul lucru a fost sa isi enumere prietenii de acolo. Si facea acest lucru atat de des incat iti dadea impresia ca ii repeta ca nu cumva acestia sa dispara. Facea aceeasi numaratoare de mai multe ori pe zi: Andu, Razvan, Alesia, Sophia (pronuntat: „Fisaaa”), Vladi, Gina („Gi-na” apasat!), Gabi, Miss… in aceeasi ordine de fiecare data. Apoi, s-au mai adaugat prietenii din parc cu care se intalnea mai des: Matei, Iulia, Bianca, Dana… si primele cuvinte pe care le-a legat au fost: Andu si Razvan si Alesia si… tot asa…

De curand a trecut la alta prepozitie – totul se petrece: pe pat, pe jos, pe mami, pe foaie, pe chiloti (ultima provine dintr-o poezie mai deocheata de-a lui tati). De la obsesia alfabetului, a trecut la niste carti cu ganganii: venea cu ele si ti le trantea in brate; pe fiecare pagina era o insecta descrisa pe care trebuia sa o ghicesti: „Ghici ce sunt?” „Albinaaaaa”, raspundea vesel si prelung, apoi nu mai astepta celelalte descrieri – le stia ordinea: „gagarita” (aka gargarita), „lama” (aka rama), etc.

De curand a trecut la un puzzle cu Bambi, dar dupa ce i-am pus prima data „Hakuna Matata” la calculator, nu se mai desparte de leu nicicum. Ar vrea tot timpul sa se uite la Regele Leu: „Leuuuu, leuuu!…” Face baie cu leul, mananca cu leul (de fapt, leul mananca uneori mai mult decat David), s-ar duce si la gradinita cu leul dar nu i-l dam noi intotdeauna.

David a crescut. Intelege cand tipam sau cand ne certam (extrem de rar!), pentru ca se face mai mic decat este si nu mai spune nimic. Intelege ca suntem parintii lui si ca el este slabiciunea noastra cea mai mare. Se alinta, se agata de gatul tau, te pupa cu zgomot, stie toate tertipurile prin care sa te determine sa faci cum vrea el. „Tati, tatiiiiii…” Inversa insa este asa greu de realizat uneori… 😀

In ultimul timp, imita. Daca razi, incepe sa rada. Daca dai din maini, incearca sa imite intocmai gestul. Este foarte caraghios. Face totul cu mare seriozitate. Pentru ca matusa noastra i-a tot citit din diverse carti cu povesti, urmarind randul cu degetul pe pagina, a inceput sa faca si el la fel. Din senin, ne trezeam cu cititorul cel mic in camera, plin de verva: „ajshkjafhalflkbl” (intr-o chineza foarte draguta!).

In parc iesim cu „masina-cadou” – o masinuta cumparata de tati, de curand, pe care o incaleca si se impinge cu picioarele ca sa inainteze cu ea. Tot in parc, e pasionat de cararile din padure, unde ii cauta pe Baloo,  pe Baghera, pe tigru, pe leu si asa mai departe. Intotdeauna doar pe carari umblate, caci altfel tigrul ne ia urma. Este un fel de antrenament pentru drumetiile pe munte. 😛

Ah, da… uitasem: daca vrea ceva, spune foarte clar: „NU”. 🙂


David si premierele din viata lui

februarie 1, 2011

La cererea micului public de prieteni care ma inconjoara, voi incerca sa mai scriu si altceva decat doar review-uri la ultimele carti (vezi celalalt blog) pe care apuc sa le citesc numai cand David doarme.

De la povestea cu nasterea, s-au intamplat multe, desigur! Am avut prima febra, primul telefon dat la Salvare, si prima usurare resimtita de catre niste parinti foarte disperati (sic!) atunci cand puiul lor a trecut cu bine peste o viroza. La a doua intamplare de acest gen, am reactionat mult mai calm, mai lucid…  (siiigur!) 😀 De fapt, cred ca niciodata n-ai cum sa fii relaxat atunci cand copilul tau se imbolnaveste. Ar trebui sa fii medic banuiesc (sa ai exercitiu) dar si medicii sunt parinti.

In fine, sa trec si la ce a fost bine! David a facut primii pasii prin martie anul trecut, a mancat prima data singur iar jumatate din mancare ajunge si acum pe hainele lui si ne-a aparut prima masea adevarata. Anul trecut a fost anul primilor dati in multe lucruri pentru el dar si pentru noi. A implinit primul an de viata  si a avut prima sa petrecere, in aer liber, alaturi de alti sase copii – prietenii lui. 😛 De atunci numarul prietenilor lui a crescut caci prietenii lui mami au avut bunatatea sa se inmulteasca rapid. 🙂 Si dupa cum zice traditia, l-am pus sa aleaga de pe tava, la mot si se pare ca David va fi ori surubelnita, ori calculator de buzunar ori telefon mobil. 🙂 Mie mi-ar fi placut evident pixul si cartea pentru el, dar sa lasam in grija lui Dumneazeu ce ne este dat. 🙂

Am avut si anul acesta premiere cu el dintre care cea mai notabila este evident vorbitul. De fapt nici acum nu vorbeste (are un an si noua luni). In afara de mama si tata – cuvinte care se mai combina uneori din spirit de economie in „ma-ta” – nu pronuta nimic coerent. A manifestat inclinatie spre cifre si acum a ajuns sa le stie si sa le spuna intr-un fel aparte. Pe langa cifre, o alta pasiune s-a facut simtita pentru animale. Asa am aflat si noi cum face girafa sau crocodilul.

Mai jos, un mic vocabular:

„nu”=1, „do”=2, „la”=3, „po”=4, „cinc”=5, „to”=6, „hepte”(h-ul este gutural)=7, „opt”(soptit)=8, „nou”=9.

„hat”=crocodilul (mami i-a explicat o data cum inhata crocodilul pasarea si de atunci cred ca i-a ramas „hat”)

„haaaam” (soptit mieunat si inclinat capul spre dreapta)=pisica

„ham-ham”=catelul

„ha-ha”=magarul

„tic”=girafa (mister)

Din cate observati are predilectie pentru litera H. Si daca tot veni vorba despre litere, va anunt ca stie sa le recunoasca daca i le scrii – litere de tipar. Si nu! N-am fortat copilul! S-a intamplat sa avem niste jocuri cu litere si sa nu prea stim ce sa mai desenam incat sa ii captam atentia si atunci am desenat litere indeosebi. De atunci ii place sa le coloreze (a se intelege mazgaleasca). Am inceput cu vocalele. 🙂

Una dintre premierele esentiale in viata lui David va fi gradinita (sau cresa) anul acesta. Va fi o premiera si in viata lui mami. Eu trebuie sa ma re-integrez in viata corporatista de zi cu zi. Nu stiu caruia dintre noi ii va fi mai greu. 😐

So, tineti-ne pumnii stransi si va mai tin la zi cu ultimile noutati din viata noastra. It’s a promise! Oricum o sa am mai mult timp de scris la serviciu! 😉

LE-Mi-a adus David aminte – exact dupa ce am scris post-ul asta repezit, ca gaina face „do-do”, iar cocosul – „du-du”. Si cum sa nu le adaug la micul vocabular?!? 😛

Aaah, si asta nu e tot: David stie formele geometrice si culorile. Si nu! Nu face inca la olita! 🙂 Si da! Pot sa o tin asa pret de inca vreo 3000 de cuvinte. 🙂

Semnat: mami