Poveste cu printesa

A fost odata ca niciodata un tinut foarte bogat, cu flori multe, cu iarba lucioasa si pomi indoiti de fructele lor coapte. In acel tinut domnea Imparatul-Primavara cu Imparateasa lui. Impreuna aveau o fetita frumoasa cu ochi mari, albastri si cu fata luminoasa.  Printesa lor insa pe cat era de frumoasa, pe atat era de trista. De cand se nascuse, de la primul tipat, nimeni nu reusise sa-i opreasca lacrimile. Imparatul si Imparateasa au incercat nenumarate leacuri, i-au adus clovni s-o distreze, i-au luat o multime de jucarii, au plimbat-o prin locuri nemaivazute dar nimic n-a reusit sa-i opreasca plansul. Intre timp, Printesa a crescut iar lacrimile ei s-au tranformat incet-incet, intr-un rau binecuvantat care strabatea tinutul si care-i ajuta pe oameni. Cei care beau din apa lui, se vindecau de boli, cei care se imbaiau in rau, ieseau curati ca lacrima si astfel  toata lumea era fericita pentru apa cea pura care exista in tinut, numai Printesa suferea.  Intr-o buna zi, pe cand Printesa varsa lacrimi stand la fereastra castelului, un vultur plesuv i se aseza pe mana. Ea nu se sperie de pasarea cea mare, si astfel nici vulturul nu o ataca.

„De ce plangi, Printesa frumoasa?” intreba pasarea.

„Nu stiu, vulture drag. Se pare ca asa mi-a fost ursit si nimeni nu imi gaseste leac.” raspunse ea.

Atunci vulturul se gandi putin si ii propuse Printesei s-o plimbe pe spinarea lui ca poate asa se va opri din plans iar ea accepta. Si atunci prima ploaie din lacrimile Printesei se abatu asupra tinutului Imparatului-Primavara. Iar de la ploaia de lacrimi a Printesei, florile devenira si mai colorate si mai frumoase, pomii dadura si mai multe fructe si tinutul deveni cel mai bogat de pe pamant. Iar vestea se duse in toate cele patru zari. De atunci, Printesa se imprieteni cu vulturul si plimbarile lor prin inaltul cerului erau salutate cu bucurie de catre oameni.

Totusi Imparatul si Imparateasa nu erau fericiti pentru ca Printesa lor inca plangea si asa s-au hotarat sa anunte ca voinicii care se incumeta sa cucereasca pe fata lor si sa-i stearga pentru totdeauna lacrimile de pe fata, sunt asteptati la curte. Si asa s-au adunat la curtea Imparatului-Primavara, osteni in armuri lucioase, sateni curajosi, printi bogati, tineri care visau la inima Printesei si la bogatia tinutului. Dupa trei zile si trei nopti de probe care au pus la incercare maiestria si curajul voinicilor,  s-au detasat trei tineri: fiul Imparatului-Iarna – stapanul gheturilor, fiul Imparatului-Vara – stapanul muntilor si fiul Imparatului-Toamna – stapanul marilor.

Cei trei mai aveau o ultima proba de trecut: sa-si arate talentul cel mai de pret si sa ii faca daruri nemaivazute. Fiul Imparatului-Iarna a patinat o zi si-o noapte intreaga fara oprire, desenand pe gheata o multime de povesti pentru Printesa si la final construind o casa din gheata. Fiul Imparatului-Vara a strabatut la pas cei mai inalti munti, aducand de-acolo Printesei ursi salbatici si capre negre.  Fiul Imparatului-Toamna a innotat in cele mai adanci mari, aducand Printesei in dar pesti colorati fel de fel si margele facute din corali. La final, cei trei s-au infatisat Printesei care trebuia sa aleaga pe unul dintre ei.

Ea se sfatui cu vulturul cel negru si le puse fiecaruia intrebarea:

„De ce n-as mai plange de-acum incolo?”

Fiul Imparatului-Iarna raspunse: „O te invat sa patinezi si o sa desenam pe gheata povestile noastre, toata viata.”

Fiul Imparatului-Vara raspunse: „O sa te duc pe cele mai inalte piscuri si o sa privim impreuna lumea de-acolo. O sa iti fac copii frumosi pe care sa-i crestem in munti. ”

Iar Fiul Imparatului-Toamna raspunse: „O sa innotam impreuna in cele mai frumoase si mai limpezi mari.”

Printesa anunta ca va avea nevoie de trei zile si trei nopti ca sa se decida iar drept singur sfatuitor il va accepta pe vulturul ei drag. Si au stat cei doi la sfat si Printesa in timpul celor trei zile si nopti a uitat sa mai planga. Si de bucurie ca lacrimile i s-au uscat l-a sarutat pe vultur. Si vulturul s-a transformat intr-un Print blond, frumos si cu ochii mari, luminosi. Din acea zi Printesa n-a mai plans si a trait cu Printul ei fericiti pana la adanci batraneti. 🙂